DUET LIRIC

 - FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cutreieram

și mă opream ades lânga cuvânt

și tâmpla mi-o apropiam

la blânda batere de vânt

Și mă opream ades lânga cuvânt

ca să-l aud cum crește ca și iarba

de-și risipea mireasma teiul sfânt

parea că totuși nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum crește ca și iarba

eu tâmpla mi-o apropiam

lumina lunii o căram cu roaba

fiind poet tăceri cutreieram

Și mă opream ades lânga cuvânt

iluminat de teiul vechi si sfânt

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

4 comentarii

• Activ

  Costel Zăgan
  • Lyon Ada

    Costel Zăgan,

    Tăcerea și luceafăru'l iubeam

    Îl căutam în adieri de vânt

    În iz de tei și-n stele m-afundam

    S-asist discret la nașteri de cuvânt.

    Îl căutam în adieri de vânt

    Cu plopii mă-nsoțeam adeseori

    Jeleau a taină și a legământ

    Cerneala inimii-mi scria fiori.

    Cu plopii mă-nsoțeam adeseori

    Râdeam, plângeam, doar ei mă- înțelegeau

    Visam în pajiști cu albastre flori

    Cu el șopteam, când alți nu mă știau.

    Râdeam, plângeam, doar ei mă- înțelegeau

    O rază-n piept aprinsu-mi-ai pe veci

    Tristețea nemuririi tale-o vreau

    Te-aştept și-acum, la geam să mă petreci.

    O rază-n piept aprinsu-mi-ai pe veci

    Tu, nepereche, tâmplele-mi îneci.

    Iolanda Șerban 

    

     Iubindu-l pe Eminescu(2022)

    

    2