Ci poezia este atunci când
tăcerea-ți iese din urechi
și o implori însă plângând
cu două stele mai perechi
Tăcerea-ți iese din urechi
iarna se întinde pe hârtie
și-auzi clopote străvechi
taman la tine-n poezie
Iarna se întinde pe hârtie
tu o implori însă scriind
nimic nu știi fir-ar să fie
că poezia este atunci când
Tăcerea-ți iese din urechi
și ochii plâng cuvinte reci
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu