zori de aramă
înger geneza
tăcere de aur
Cândva a fost numai cuvântul apoi ideea
haiku Totuși nu toți au striga Ura Unii au
mizat pe Adio Fiecare a avut libertate să
aleagă Puțini au preferat esențele tari cei
lalți au îmbuteliat tăcerea Cea mai scumpă
comoară nu avea nicio valoare Unii n-au
găsit Alții n-au căutat
În
crucea tuturor
drumurilor
Fericit
de câte stele duce în spate
Poetul
se întreabă
unde-i
totuși
Dumnezeu
Și-atunci
singură
în
praful stelar
mâna
scrie
Primul
haiku
Dumnezeu ești tu
când îl cauți pe Dumnezeu
altfel niciodată
nimeni nu te va găsi
nimeni nu te va căuta
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu