Cerul îmi traduce rănile-n albastru
și astăzi sunt mai bogat c-un astru
degeaba râzi de mine-n pielea goală
și îngerii sunt tot albaștri de cerneală
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu