marți, 23 ianuarie 2018

SCRIB

Cerul îmi traduce rănile-n albastru
și astăzi sunt mai bogat c-un astru
degeaba râzi de mine-n pielea goală
și îngerii sunt tot albaștri de cerneală

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE