Cerul îmi traduce rănile-n albastru
și astăzi sunt mai bogat c-un astru
degeaba râzi de mine-n pielea goală
și îngerii sunt tot albaștri de cerneală
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul! Costel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu