Cerul îmi traduce rănile-n albastru
și astăzi sunt mai bogat c-un astru
degeaba râzi de mine-n pielea goală
și îngerii sunt tot albaștri de cerneală
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA : E vremea să-mi mai îndesiți pensia, domnilor parlamentari! Costel Zăgan, Inventeme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu