Aripile mă dor de insomnie
mă doare viața vai de moarte
totu-i frumos fir-ar să fie
și Doamne e așa departe
Mă doare viața o de moarte
femeile mă dor când merg
iubesc femeia ca pe-o carte
și o deschid mereu în cerc
Femeile mă dor când merg
totu-i frumos fir-ar să fie
spre rai sau unde vai o șterg
mă dor aripile de insomnie
Mă doare viața zău de moarte
când iar de mine nu am parte
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu