(DE)ASUPRA ÎNĂLȚĂRII

  lui LUCIAN ALECSA, în memoriam

Dumnezeu din întâmplare marș forțat

printre stele Rănile amintind de

Pământ Pâlpâiesc și eu ca fantoma

unei comete

Viața la țară n-o împart nici măcar

cu

singurătatea

Cuvintele roiesc deasupra paginii 

albe

Aerodrom de pe care au decolat

toți

îngerii

Liniștea 

în

poziție de tragere-i

abandonată în alt poem

Din

craterul sufletului

se prelinge

amintirea

Lavă și lacrimă

de

dincolo de moarte

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II