Poetul Doamne-i rănit
de-o ninsoare fără leac
clopoțeii de argint
printre rânduri astăzi tac
C-o ninsoare fără leac
vântul parcă mă îngână
dar c-un țurțur mai sărac
îmi arde dorul în mână
Vântul parcă îmi îngână
clopoțeii de argint
boala mea limba română
ning tăcerile-n cuvânt
Ce ninsoare din alt veac
poezie fără leac
Costel Zăgan, CEZEISMEII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu