marți, 2 ianuarie 2018

AUTOGRAF PE NIMiC

La revedere 2017 la revedere Iași
Libertatea rămâne-n urmă Statuie
a aducerii-aminte Blocurile merg
și ele pe jos înapoi Mașina așteap
tă la semafor altă culoare Orașul
se întoarce acasă la fel și satul
Fiecare la locul său de baștină
Poetul face naveta între două iluzii
2017 și 2018
Copiii poetului fac diferența
Dragostea însă-i pretutindeni
Ca și cerul nu are nicio culoare politică
Autograf pe ninsoare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE