duminică, 14 ianuarie 2018

EREZIA LUI NIMENI ÎNAINTE DE NIMIC

Pe cine ar putea fi gelos însuși Budha
Ce-a cutremurat Universul
Dacă nici poeții nu-s stăpânii poeziei
Însă poezia-i regina tuturor poeților
Cine a rostit cuvântul înainte de început
Paradis retoric
în căutarea infernului pierdut
Tăcere relaxându-se până la neființă
Nimeni nu întreabă nimeni nu răspunde
Nimic încătușat mut și orb
Nimic nu seamănă cu nimic
Nici măcar cu El Însuși

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE