vineri, 19 ianuarie 2018

POEMUL CA VICTIMĂ

Un poem cu adrenalină pe față Sau
deconstruirea unui poem de dragoste
O amintire despre viitorul nostru cel
de toate zilele Prezent blocat în fașă
Și totuși nu toți neuronii lucrează sub
acoperire lirică Pentru că niciun poem nu
trebuie să ucidă Poemul a fost dat în
urmărire generală
Și cititorii știu de ce

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE