EREZIA NIMICULUI COTIDIAN

Şi nimic mai mult dar nici mai puţin Ignoranţa

ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă

toate cuvintele Nu pune totuşi poetul pe fugă

Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă 

hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei

se îndrăgosteşte cu fiecare vers Înhăitându-se

cu proxima centauri cu târfa împăratului Istoria

îşi bagă nasul şi-n cele şapte arte Mă rog îşi ba

gă nasul ei muzical Ştiaţi că lucrurile nu visează
Păi cum să viseze domnule

Dacă nu dorm niciodată Degeaba le încântă

greierul cu scripca lui digitală Nişte capitaliste

şi lucrurile astea atât şi nimic mai mult

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II