marți, 29 iulie 2014

AXIOMELE LUI DON JUAN

Ferestrele dezacordate
îngână domnilor de toate
când singur eu în patul meu
mai fac un chef cu Dumnezeu

Şi bem ambrozie ca sparţii
din ceruri luate de la alţii
ce-au naufragiat poate odată
pe un buric naiv de fată

Şi amândoi fără ruşine
ocheade tragem către tine
şi tirul fiind echilibrat
cedează unul mai bărbat

Ghiciţi şi voi precum se spune
cine-i ăl mai tare-n lume

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE