DIN ALUATUL NOPŢILOR

Te frământ ca pe-un aluat
cum frământă noaptea luna
dragoste dă-mi ce mi-ai luat
ia-l pe azi în totdeauna 

Cum frământă noaptea luna
sufletu-mi frământă trupul
şi-aş da toate pentru una
urlă-n mine iarăşi lupul

Sufletu-mi frământă trupul
dragoste ia-mi ce mi-ai dat
cum albina-şi cată stupul
mă frămânţi ca pe-un aluat

Cum frământă noaptea luna
eu frământ stele cu mâna
Costel Zăgan, CEZEISME II