EREZIE SOMNAMBULĂ

Săgeata luminii s-a rupt în fereastră Cu

strigătele lor colorate macii au înroşit tot

câmpul din faţă Iarba îşi târăşte verdele

muribund la picioarele îngerilor ocazio

nali Lună însă tot n-o poţi ucide a doua 

oară Oricât de trist ai fi Îţi ştergi surâsul

de pe buze cu mâna Şi noaptea asta vei

dormi în braţele unei poezii nescrise

Noapte bună tăcere

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II