vineri, 25 iulie 2014

VESELĂ EREZIE MORTUARĂ

Acuzat de port ilegal de speranţă Poetul
aţipeşte cu sufletul pe vioara lui Bacovia
Simfonii-strigoi umblă brambura prin cimi
tir C-o pasăre împăiată în poem Nebunul
satului iar a sărit gardul paradisului pierdut
Proaspăt ars un neon este înlocuit de corbul
lui E.A.Poe Deşi nimeni nu sesizează diferen
ţa Strada e gata să-şi ia zborul Corbul pâlpâie
vesel din aripi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE