EREZIA TELEGRAMEI

Frumuseţea-i atunci când adevărul visează

Iar fetele mari plutesc în propriul lor suc pri

măvăratic Prospeţime şi răcoare pe toate lun

gimile de undă Verdele crud se regăseşte la
fiecare colţ de stradă Pe marginea acoperişu
lui cerul este gata de lansare La o distanţă
apreciabilă cu ochiul liber Munţii hohotesc
printre prăpăstii Derutând o bună bucată
de vreme proximul peisaj în doi şi ceva
Doamne ce-i cu junghiul ăsta împotriva
singurătăţii Oricum nici poeţii n-o trec cu
vederea Aşa că mai postez şi eu o privi
ghetoare Poate se prinde cineva
şi-o lasă totuşi să cânte

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II