duminică, 20 iulie 2014

EREZIA TEIULUI

Teii înfloresc eminescian De câte ori
eşti tristă frumoaso Noapte de noapte
fantoma poetului nepereche îţi iluminează
ferestrele sufletului N-ai nicio scăpare 
Poezia lumii este pe urmele tale
Degeaba te dezbraci înainte de-a intra
în poemele mele infracţionale Mâinile 
te-ajung şi la capătul nopţii

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ZĂPADA CA FICȚIUNE

Mă mut dintr-un an în altul mă mut dintr-o vârstă în alta sar calul dar uit să fac saltul trezindu-mă la gât cu balta COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE...