Nu pot plânge cu ochii închişi
Ca pe nişte vulcani cu lacrimi
la bord Simt sufletul şi trupul
gata să erupă Văd lumea Cum
fuge din drumul meu mâncând
foc şi aer De pe marginea acope
rişului casei părinteşti Stelele sunt
gata să se arunce în orice clipă În
laptele praf al nepoţilor Ta-ta pa-pa
Ma-ma ca-ca
Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu