joi, 10 iulie 2014

EREZIA MĂRII CÂND E TRANSPARENTĂ

O preafrumoaso te las să visezi cu 
noile tale dioptrii eretice Eu oricum
nu reuşesc să transcriu tot ce-ţi trece
prin suflet Oameni peisaje şi autopor
trete Cică trupul trece sufletul rămâne
Îmi şopteşte îngerul de serviciu 
Camera poetului iar a fost implicată
într-un accident noctambul Numai
marea face nudism în doi Pe valuri
mă întorc totuşi singur acasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE