luni, 21 iulie 2014

CĂTUŞELE LIBERTĂŢII INTERIOARE

Mai scuteşte-mă tristeţe
nenoroc hai bun rămas
cine vrea să mă înveţe
facă-n rai totuşi un pas

Nenoroc hai bun rămas
ce prăpastie-i şi viaţa
suflete fără de glas
cânţi în mine dimineaţa

Ce prăpastie-i şi viaţa
cine vrea ca să înveţe
lângă par poftim e aţa
mai scuteşte-mă tristeţe

Nenoroc hai bun rămas
fă spre naiba înc-un pas

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I