Poezia se scoală cu noaptea-n cap Cu luna
și cu stelele hălăduind prin părul încâlcit de
metafore și epitete de doi bani Cu nori stre
curându-se din hiperbola vieții și-a morții Cu
rachete hiperluminice punând pe fugă perfec
tul compus al celeilalte lumi Poetul lăsat la va
tra lui interstelară are traista plină cu poeme in
fracționale N-o mai sunați Melancolia tocmai îi
face patul cu jăratec proaspăt afânat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu