duminică, 28 februarie 2016

Cezeismul săptămânii: TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă ești iubito
te-aș învăța pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la țară

Ți-aș învăța pe dinafară
și părul și gâtul și buricul
și încotro nemaiavând de primăvară
aș recunoaște c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă ești iubito
și eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
și-am priceput că toate au un rost

Și aia și aceasta și aceea
ce chestie perfectă e femeia

Costel Zăgan, CEZEISME, 2005

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE