EREZIA CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

Când unde și cum au fugit cei șapte ani de acasă

Hai noapte bună bunici și părinți somn ușor dragi

lor La revedere bun simț Închid televizorul și des

chid fereastra Să iasă firmamentul din călimara po

etului cu acces la ultimul orizont virtual Călcâiul lui

Ahile lasă urme profunde în zăpada proaspătă Dacă 

nu mai ninge cinci secunde poate-l zăresc pe 

Dumnezeu Când îmi potrivește steaua în locul acu

lui de la cravată Plapuma de nisip visează și la această

oră Probabil și capitalismul cu față umană este tot o

utopie Revoluția ca de obicei hibernează în cazemata

condiției umane Nu vă grăbiți Încă n-am deschis televizorul

Și iar s-a luat curentul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II