joi, 4 februarie 2016

EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA


În poezia lumii locuim eminescian
Cu toate că nu credeam să fiu vreo
dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro
mân Plin de poezie din cap până-n
picioare Aripile versurilor mă poar
tă dincolo de veacuri Pururi tânăr
înfășurat 
în
mantia melancoliei

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I