În poezia lumii locuim eminescian
Cu toate că nu credeam să fiu vreo
dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro
mân Plin de poezie din cap până-n
picioare Aripile versurilor mă poar
tă dincolo de veacuri Pururi tânăr
înfășurat
în
mantia melancoliei
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu