joi, 25 februarie 2016

MĂIASTRA NEVĂZUTĂ

Dragostea cioplește-n piatră
caută-n adânc lumina
întunericul mă latră
sus în ceruri poate-i tina

Caut în adânc lumina
mă cioplesc parcă pe mine
sunt miner și tu ești mina
iarăși m-am pierdut ce bine

Mă cioplesc parcă pe mine
întunericul mă latră
o statuie crește-n fine
dragostea cioplește-n piatră

Caută-n adânc lumina
dar nu zboară-a cui e vina

Costel Zăgan, CEZEISME II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE