vineri, 1 ianuarie 2016

FOLCLOR


Ziua trece noaptea vine
întunericul iubirea-n fine
patul scârțâind de stele
vai de singurătățile mele

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN
la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE