duminică, 17 ianuarie 2016

ARESTAT DE CUVINTE

Darul tău Doamne dă-mi-l mie și
noaptea aceasta Însă iartă-mi toa
te metaforele violate de voie sau
de nevoie Și nu mă du pe mine ori
pe cititorii mei în ispita tăcerilor e
lective Și mă izbăvește de toate pa
rodiile lumii Căci numai Tu ești au
torul criticul și cititorul absolut Că
nici antitezele nu mai sunt ca altă
dată Veni vidi victis

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I