marți, 12 ianuarie 2016

PIERDUT ÎN PREZENT

Rău mi-e dor de Eminescu
îngerii s-au dus de-acasă
și-au pierdut tot nefirescul
cerul însă tot i-apasă

Îngerii s-au dus de-acasă
joacă țurca-n bătătură
din copitele-înroșite
le iese flăcări și zgură

Joacă țurca-n bătătură
și-au găsit iar nefirescul
veșniciei când îi fură
rău mi-e dor de Eminescu

De parc-a fugit de-acasă
căutând în rai mireasă

Costel Zăgan, CEZEISME II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE