EREZIA MELANCOLIEI MORGANA

Nici n-au apus bine stelele lumii

interioare Și ce mă chitesc eu în

sinea mea Ia să mai dau o raită prin

cele vise Poate n-oi da bot în bot cu

vreo nimfă două Că tot se lauda sin

gurătatea că mi-ar fi căzut hodoronc-

tronc Măi să fie D-apoi treabă-i asta

Să mă perpelesc eu de-a moaca 

pe

jăraticul melancoliei absolute 

Fără niciun ghișăft
acolo

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II