miercuri, 6 ianuarie 2016

RESTRICȚII

Mai ușor cu poezia
ducă-se zău pe pustii
că m-apucă nebunia
și-am să uit n-ar trebui

Ducă-se zău pe pustii
că e munte că e mare
cât a fi sau a nu fi
poate duce fiecare

Că e munte că e mare
zău m-apucă nebunia
am să ies în piața mare
mai ușor cu poezia

Începând cu a nu fi
ducă-se tot pe pustii

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE