Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne
Eram pierde-toamne
cu tăcerile-n bagaj
de Tine mi-e foame
și mă dau drept gaj
Cu tăcerile-n bagaj
de când scriu poeme
sunt al nopții paj
și-o mai duc o vreme
Ca un pierde-toamne
sus pe cruce Doamne
Costel Zăgan, CEZEISME II
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu