duminică, 3 ianuarie 2016

CEA MAI DULCE ANGOASĂ

Ninge dragostea bogat
ning și eu că sunt bărbat
ningi și tu că ești femeie
cerul noaptea își descheie

Ninge iată Dumnezeu
iubire-n sufletul meu
ninge din copilărie
deși nu se poate fie

Ning și îngerii-n direct
lumea doarme e perfect
totul parcă-a dispărut
luat pe sus de un sărut

Și-apoi versurile mele
împing totul către stele

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE