luni, 11 ianuarie 2016

CUVINTELE ÎMI ARD ÎN GURĂ

Nu-s tânăr Doamnă totuși ard
chiar dacă-i frig și nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard
să vezi ce naiba o să iasă



Chiar dacă-i frig și nu-s acasă
aripile-s mereu la mine
dar ție Doamnă nu-ți mai pasă
când pe obraji îmi curg rubine


Aripile-s mereu la mine
că mi-ai întins pielea pe gard
n-ai niciun pic zău de rușine
nu-s tânăr Doamnă totuși ard


Chiar dacă-i frig și nu-s acasă
scântei și fum tot o să iasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE