Suflet si inimã
Poeziile izvorasc din inima sufletului si doar trec prin creier pentru a ajunge la lume...
Creationismul este tot o inventie americanã, nãscutã dintr-un zel religios denaturat, care, în mod paradoxal, ajunge sã explice creatia, scotându-l pe Dumnezeu din ecuatie. Acesta devine designer lucrând dupã un design inteligent! Creationismul a degenerat în rãfuieli judiciare, în legi antievolutioniste si legi anticreationiste.
Dintr-o carte, tratând despre creationism, am retinut urmãtoarele:
“ La biologie évoluitionniste n’a pas à prendre en charge de thèse métaphisique sur la dignité de l’être humain fondée sur l’existence d’une âme spirituelle. Ce qui serait grave, ce serait justement que la biologie prétende statuer sur l’immatériel et le spiritual…” ( pag. 25)
(" Biologia evolutionistã nu trebuie sã sustinã vreo tezã metafizicã privind demnitatea fiintei umane bazatã pe existenta unui suflet spiritual. Ceea ce ar fi grav, ar fi tocmai ca biologia sã pretindã a statua asupra imaterialului si spiritualului…").
( Qu’est-ce que le créationnisme? – Paul Clavier, Chemins Philosophiques, Librairie Philosophique J.Vrin, Paris 2012.
Poate fi sufletul altfel decât " spiritual"? Se pare cã da, având în vedere cã se afirmã cã materia este inteligentã în sine, nu de ieri de azi, ci încã din faza de " singularitate", atunci când era un punct mic care , probabil din cauza inteligentei comprimate, a fãcut explozie producând Big Bangul. Stiinta a ajuns asa de departe cu presupunerile încât a mãsurat cã, acum 13,5-13,7 mrd. de ani, la vârsta de o secundã de la explozie, universul fierbea la 10 mrd. grade Celsius! Dupã o sutã de secunde temperatura scãzuse la 1 mrd.grade Celsius ( unde s-o fi dus diferenta imensã de temperaturã?), universul având un diametru de peste 1000 mrd.km! Nãucitoare prestidigitatia cu numere mari…Este un miracol cum a rezistat inteligenta materiei la o asa temperaturã, la un asemenea haos. Matematicienii experti în teoria probabilitilor au dat un rãspuns sec si rece: probabilitatea ca haosul sã producã ordine ( generate de o inteligentã) este nulã! Cu toate acestea, trecându-se peste bunul simt, se afirmã axiomatic cã, prin rãcire si evolutie continuã, materia a ajuns la stadiul superior de creier. Probabil cã acesta este sufletul material.
Din cele mai vechi timpuri si pânã astãzi, la noi si aiurea , oamenii au spus si spun " mã doare sufletul pentru cutare..." sau " te iubesc din tot sufletul" si nu " mã doare creierul ..." sau " te iubesc din tot creierul". Sufletul nu este mentionat în niciun manual de anatomie ca parte anatomicã. Se mai spune si " te iubesc din toatã inima..." desi nu se cunoaste vreo functie de " iubire" a organului anatomic " inima", sau " mã doare inima pentru cutare ..." fãrã sã simtim vreo durere efectivã a inimii. Ȋnseamnã cã ne referim la un suflet si o inimã care nu sunt materiale.
Pe la sfârsitul sec.XIX, la Sorbona, oamenii de stiintã ( în colaborare cu oamenii politici iluminati ,de la care primiserã comanda) au stabilit , prin cântãrirea muribunzilor si a mortilor, cã nu existã suflet având în vedere cã nu s-a constat nicio diferentã de greutate. Nu existã suflet, nu existã Dumnezeu; nu existã Dumnezeu, nu-i nevoie de Bisericã. Q.E.D.!
De atunci, oamenii s-au împãrtit în cei/cele care pretind cã au numai suflet material ( adicã creier) si cei/cele care au si creier si suflet imaterial ( care suflet are si o inimã, tot imaterialã, situatã undeva sub inima de carne, dupa cum au constat cercetãtorii ...isihasti). Poetii fac parte din a doua categorie de oameni. Iatã câteva exemple:
Elena Farago
Din volumul “Soaptele amurgului”, 1920
…Si iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Cã-mi sorb o lacrimã si-mi pare
Cã cere,
Mângâie,
Si doare,
De parcã tu ai plâns-o-n mine,
De parcã ti-am venit de tot…
Asa!… dã-mi mâinile-amândouã,
Si ochii amândoi mi-i dã,
Deschisi adânc
Si mult
Si-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeasi stea topitã-n douã
De mult ce ia
De mult ce dã…
Si calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îsi cer…
Si nu mai am nici ochi,
Nici gurã…
Pe valul mãrii ce mã furã
Privirile nu-si pot deschide
Decât fereastra dinspre cer…
Mihai Eminescu
( catren)
Douã inimi când se-mbinã,
Când cufund pe tu cu eu,
E luminã din luminã,
Dumnezeu din Dumnezeu.
Costel Zãgan (Poeme Infractionale)
Înãltare la inimã
Liniste
Dumnezeu
se
roagã
în
noi
Emily Dickinson
Într-o inimã zdrobitã
Nimeni nu-i primit
Fãrã înaltul privilegiu
De a fi suferit.
Nichita Stanescu
Gând
Inimã
fii simplã ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
si sunt atâtia morti în jur...
Octavian Goga
Inima
Biatã inimã bolnavã,
Fãgãdãu la drum de tarã,
Cine-si mai aduce-aminte
Câti drumeti te cercetarã?
Tu n-aveai zãvor la tindã,
Nici scumpete la mãsurã,
Si-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de bãuturã.
Cum veneau în miez de noapte.
Cãlãtori pribegi în lume,
Toti stãpâni la tine-acasã,
Rãi de platã, buni de glume...
Tu la toti le-ai dat hodinã,
Si le-ai dat popas în cale,
Pân' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivnitelor tale.
Azi esti goalã si sãracã,
Si crâsmaru-ti dã sã moarã,
Cine sã-ti mai treacã pragul,
Fãgãdãu la drum de tarã?...
Dar noi, nepoetii, oare, din care categorie facem parte?
Poeziile izvorasc din inima sufletului si doar trec prin creier pentru a ajunge la lume...
Creationismul este tot o inventie americanã, nãscutã dintr-un zel religios denaturat, care, în mod paradoxal, ajunge sã explice creatia, scotându-l pe Dumnezeu din ecuatie. Acesta devine designer lucrând dupã un design inteligent! Creationismul a degenerat în rãfuieli judiciare, în legi antievolutioniste si legi anticreationiste.
Dintr-o carte, tratând despre creationism, am retinut urmãtoarele:
“ La biologie évoluitionniste n’a pas à prendre en charge de thèse métaphisique sur la dignité de l’être humain fondée sur l’existence d’une âme spirituelle. Ce qui serait grave, ce serait justement que la biologie prétende statuer sur l’immatériel et le spiritual…” ( pag. 25)
(" Biologia evolutionistã nu trebuie sã sustinã vreo tezã metafizicã privind demnitatea fiintei umane bazatã pe existenta unui suflet spiritual. Ceea ce ar fi grav, ar fi tocmai ca biologia sã pretindã a statua asupra imaterialului si spiritualului…").
( Qu’est-ce que le créationnisme? – Paul Clavier, Chemins Philosophiques, Librairie Philosophique J.Vrin, Paris 2012.
Poate fi sufletul altfel decât " spiritual"? Se pare cã da, având în vedere cã se afirmã cã materia este inteligentã în sine, nu de ieri de azi, ci încã din faza de " singularitate", atunci când era un punct mic care , probabil din cauza inteligentei comprimate, a fãcut explozie producând Big Bangul. Stiinta a ajuns asa de departe cu presupunerile încât a mãsurat cã, acum 13,5-13,7 mrd. de ani, la vârsta de o secundã de la explozie, universul fierbea la 10 mrd. grade Celsius! Dupã o sutã de secunde temperatura scãzuse la 1 mrd.grade Celsius ( unde s-o fi dus diferenta imensã de temperaturã?), universul având un diametru de peste 1000 mrd.km! Nãucitoare prestidigitatia cu numere mari…Este un miracol cum a rezistat inteligenta materiei la o asa temperaturã, la un asemenea haos. Matematicienii experti în teoria probabilitilor au dat un rãspuns sec si rece: probabilitatea ca haosul sã producã ordine ( generate de o inteligentã) este nulã! Cu toate acestea, trecându-se peste bunul simt, se afirmã axiomatic cã, prin rãcire si evolutie continuã, materia a ajuns la stadiul superior de creier. Probabil cã acesta este sufletul material.
Din cele mai vechi timpuri si pânã astãzi, la noi si aiurea , oamenii au spus si spun " mã doare sufletul pentru cutare..." sau " te iubesc din tot sufletul" si nu " mã doare creierul ..." sau " te iubesc din tot creierul". Sufletul nu este mentionat în niciun manual de anatomie ca parte anatomicã. Se mai spune si " te iubesc din toatã inima..." desi nu se cunoaste vreo functie de " iubire" a organului anatomic " inima", sau " mã doare inima pentru cutare ..." fãrã sã simtim vreo durere efectivã a inimii. Ȋnseamnã cã ne referim la un suflet si o inimã care nu sunt materiale.
Pe la sfârsitul sec.XIX, la Sorbona, oamenii de stiintã ( în colaborare cu oamenii politici iluminati ,de la care primiserã comanda) au stabilit , prin cântãrirea muribunzilor si a mortilor, cã nu existã suflet având în vedere cã nu s-a constat nicio diferentã de greutate. Nu existã suflet, nu existã Dumnezeu; nu existã Dumnezeu, nu-i nevoie de Bisericã. Q.E.D.!
De atunci, oamenii s-au împãrtit în cei/cele care pretind cã au numai suflet material ( adicã creier) si cei/cele care au si creier si suflet imaterial ( care suflet are si o inimã, tot imaterialã, situatã undeva sub inima de carne, dupa cum au constat cercetãtorii ...isihasti). Poetii fac parte din a doua categorie de oameni. Iatã câteva exemple:
Elena Farago
Din volumul “Soaptele amurgului”, 1920
…Si iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Cã-mi sorb o lacrimã si-mi pare
Cã cere,
Mângâie,
Si doare,
De parcã tu ai plâns-o-n mine,
De parcã ti-am venit de tot…
Asa!… dã-mi mâinile-amândouã,
Si ochii amândoi mi-i dã,
Deschisi adânc
Si mult
Si-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeasi stea topitã-n douã
De mult ce ia
De mult ce dã…
Si calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îsi cer…
Si nu mai am nici ochi,
Nici gurã…
Pe valul mãrii ce mã furã
Privirile nu-si pot deschide
Decât fereastra dinspre cer…
Mihai Eminescu
( catren)
Douã inimi când se-mbinã,
Când cufund pe tu cu eu,
E luminã din luminã,
Dumnezeu din Dumnezeu.
Costel Zãgan (Poeme Infractionale)
Înãltare la inimã
Liniste
Dumnezeu
se
roagã
în
noi
Emily Dickinson
Într-o inimã zdrobitã
Nimeni nu-i primit
Fãrã înaltul privilegiu
De a fi suferit.
Nichita Stanescu
Gând
Inimã
fii simplã ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
si sunt atâtia morti în jur...
Octavian Goga
Inima
Biatã inimã bolnavã,
Fãgãdãu la drum de tarã,
Cine-si mai aduce-aminte
Câti drumeti te cercetarã?
Tu n-aveai zãvor la tindã,
Nici scumpete la mãsurã,
Si-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de bãuturã.
Cum veneau în miez de noapte.
Cãlãtori pribegi în lume,
Toti stãpâni la tine-acasã,
Rãi de platã, buni de glume...
Tu la toti le-ai dat hodinã,
Si le-ai dat popas în cale,
Pân' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivnitelor tale.
Azi esti goalã si sãracã,
Si crâsmaru-ti dã sã moarã,
Cine sã-ti mai treacã pragul,
Fãgãdãu la drum de tarã?...
Dar noi, nepoetii, oare, din care categorie facem parte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu