Poetul face economie de nefiintă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde soapta adancului
părerea de bine părerile de rău
Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvantului
dar lumina ei greutate nu are
poezie de Costel Zăgan din Caiete botosănene (aprilie 1985)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu