miercuri, 17 decembrie 2014

SIMULATORUL TĂCERII



Poetul face economie de nefiintă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde soapta adancului
părerea de bine părerile de rău

Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvantului
dar lumina ei greutate nu are

poezie de Costel Zăgan din Caiete botosănene (aprilie 1985)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 Vorbind despre Dor, Așteptare, Singurătate și Dragoste, autorul acestui volum își descătușează toate emoțiile și neliniștile metafizice car...