SIMULATORUL TĂCERII



Poetul face economie de nefiintă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde soapta adancului
părerea de bine părerile de rău

Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvantului
dar lumina ei greutate nu are

poezie de Costel Zăgan din Caiete botosănene (aprilie 1985)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

LIMBA ROMÂNĂ, PATRIA MEA