Cel mai bine mă pricep să mor
O știe și îngerul meu de rezervă
Însă oricât aș vrea nu pot să-mi
iubesc aproapele cu sila Acuzat
de hărțuirea indiferenței Masca
îmi sângerează pe masa de lucru
Scriu numai când tăcerea mă ră
nește Don Juan de doi bani reite
rez Cel ce va voi să-și salveze via
ța o va pierde-n următoarea poezie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu