EREZIA FRAȚILOR MEI POEȚII

Fraților lumea-i țăndări și ca lumea
suntem noi Scriu și cuvintele prind
să țopăie printre culori și păsări  O
umbră cu genunchii la piept e viața
Restul o fi moartea ultima destindere
a materiei Veșnicie cu adresa-n buzu
nar Și toți suntem cu mâinile legate
Fraților ajunge
M-ați strivit cu imponderabilitatea voastră

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

LIMBA ROMÂNĂ, PATRIA MEA