EREZIA MEA CEA DE TOATE ZILELE

Zâmbește mai rău de-atât nu se poate

Iată și paradisul pierdut În sfârșit lumea

aruncă tot ce are în plus haine idei sau 

sentimente Fiecare rană lansând în urmă o ca

podoperă Restu-s cicatricile noastre cele de

toate zilele Nu te mai plânge atâta-n stânga

și-n dreapta Comedia umană-i din ce în ce 

mai disponibilă Ai loc de muncă și distracție

chiar și-n timpul liber Numai să vrei și lu

mea-i a ta

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II