miercuri, 31 decembrie 2014

EREZIA MEA CEA DE TOATE ZILELE

Zâmbește mai rău de-atât nu se poate
Iată și paradisul pierdut În sfârșit lumea
aruncă tot ce are în plus haine idei sau 
sentimente Fiecare rană lansând în urmă o ca
podoperă Restu-s cicatricile noastre cele de
toate zilele Nu te mai plânge atâta-n stânga
și-n dreapta Comedia umană-i din ce în ce 
mai disponibilă Ai loc de muncă și distracție
chiar și-n timpul liber Numai să vrei și lu
mea-i a ta

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 Vorbind despre Dor, Așteptare, Singurătate și Dragoste, autorul acestui volum își descătușează toate emoțiile și neliniștile metafizice car...