miercuri, 31 decembrie 2014

EREZIA MEA CEA DE TOATE ZILELE

Zâmbește mai rău de-atât nu se poate
Iată și paradisul pierdut În sfârșit lumea
aruncă tot ce are în plus haine idei sau 
sentimente Fiecare rană lansând în urmă o ca
podoperă Restu-s cicatricile noastre cele de
toate zilele Nu te mai plânge atâta-n stânga
și-n dreapta Comedia umană-i din ce în ce 
mai disponibilă Ai loc de muncă și distracție
chiar și-n timpul liber Numai să vrei și lu
mea-i a ta

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...