marți, 16 decembrie 2014

POEZIA

Singure
cu
Dumnezeul
paginii
goale

Cuvintele
îngenunchează

Și
templul
se
umple
ochi

De
muzică


Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE