sâmbătă, 27 decembrie 2014

CER CU PARBRIZUL SPART

Habar n-am de ce mai scriu Dacă tăcerea-i
cel mai fidel cititor Femei costumate-n poe
zie Și grădini supendate de magnolii Contras
tează puternic cu cerul gothic din stânga tablo
ului Unde un cetățean turmentat încercă zadarnic 
Să-l convingă pe i.l.caragiale să rescrie o 
scrisoare pierdută de Dumnezeu În timp ce 
soarele apune ca o floare de colț
savurată de ultima capră
neagră

Costel Zăgan, EREZII DE-0 CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE