EREZIA CA ARTĂ POETICĂ

Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți

în sus Nu lipsește niciun înger Deși nu

mai contează Nici eu nu știu cine sunt

De unde vin Și încotro mă grăbesc Mi-e

jenă să recunosc Însă poezia celorlalți îmi

ocupă tot timpul Jocul de-a fericirea O po

sibilă definiție a vieții Sau a morții Un poem

cu care te ștergi la gura flămândă Un poem

antiglonț Coboară noapte Patul lui Procust te 

așteaptă Și n-AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI

NICIODATĂ

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II