O fir-ai tu să fii muiere,
fulger născut în fagure de miere!
Sărutu-i poate ultim strop,
rămas din celălalt potop.
Pe buza care plânge-a sete,
la mănăstire pe-un perete.
Ţipă tăcerea unei fete,
în jur cu-atâta frumuseţe !
***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul! Costel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu