O fir-ai tu să fii muiere,
fulger născut în fagure de miere!
Sărutu-i poate ultim strop,
rămas din celălalt potop.
Pe buza care plânge-a sete,
la mănăstire pe-un perete.
Ţipă tăcerea unei fete,
în jur cu-atâta frumuseţe !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva... -
*** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu