O fir-ai tu să fii muiere,
fulger născut în fagure de miere!
Sărutu-i poate ultim strop,
rămas din celălalt potop.
Pe buza care plânge-a sete,
la mănăstire pe-un perete.
Ţipă tăcerea unei fete,
în jur cu-atâta frumuseţe !
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu