O fir-ai tu să fii muiere,
fulger născut în fagure de miere!
Sărutu-i poate ultim strop,
rămas din celălalt potop.
Pe buza care plânge-a sete,
la mănăstire pe-un perete.
Ţipă tăcerea unei fete,
în jur cu-atâta frumuseţe !
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu