Și
ca roua
mă strecor
prin
crăpătura zilei
Doamne
ce
senin
mi-e
sufletul
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu