joi, 1 septembrie 2016

MOMENT POETIC

Și
ca roua
mă strecor
prin
crăpătura zilei

Doamne
ce
senin
mi-e
sufletul

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE