Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe și vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aștepta.
Mâncând, preatăcut și fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduș,
Făcea toți banii și tot hazul!
Parcă-mi șoptea: acuș-acuș!
Apoi, tot ea: ”Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!”
Arthur Rimbaud, POEZII, traducere imaginară de Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu