Dragostea stă să înceapă
sar scântei chiar și din apă
ți-e sete Doamne și nu
ai mânca îngeri și tu
Ești bolnav parcă n-ai fi
te-ai juca făcând copii
ziua nu-ți găsești iar locul
noaptea te-nvelești cu focul
De jăratic patul doare
dar e-nconjurat de mare
valuri bat în patul tău
nu-i furtună-ți pare rău
Tot ce-atingi devine stea
n-o fi oare dragostea
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu