duminică, 25 septembrie 2016

DOINA NOPȚILOR DE DOR

Foaie verde foi de stea
unde-i oare dragostea

Omule de dor mâncat
caută-o de ești bărbat

Vremea trece vremuind
ieși afară din cuvânt

Viața Doamne-i altceva
dă-o naibii dragostea

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE