La ureche plânge steaua:
Rănit, vai, de prea frumos!
Rănit, vai, de prea frumos!
-Sânii viscolit-au neaua-
Infinit de sus și până jos.
ARTHUR RIMBAUD, POEZII (1871), traducere de Costel Zăgan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Amintirile ne înfrumusețează viața cu goluri. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2015
-
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu