Marea din noi ne izbeşte de stâncile înstelate
ale firmamentului Uneori câte-un vers însân
gerat atinge pământul Sunt ceea ce respir la
crimă şi surâs ochi şi petardă Timpul ne pune
în jurul gâtului interjecţii într-un vers Stea som
nambulă dansând în sonet Lumea-i la degetul
tău cel mic dragoste
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Lumea-i la degetul tău cel mic dragoste,,
Lumea-i la degetul tău cel mic dragoste,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu