marți, 20 ianuarie 2015

EREZIA NAŞTERII

În fiecare om oceanul se caută pe sine Numai
eu tac despre toamnă Tu despre ce taci frumoa
so Să privim primăvara în adâncul ochilor Fabula
condiţiei umane niciun animal nu-i  mai breaz 
decât politica Doamne jungla a ajuns şi-n cer
Urmează totul cântă chiar dacă nu-şi dă seama
Ce repede ne uităm Ceilalţi nu-s infernul propus
Acasă în viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE