marți, 20 ianuarie 2015

ARTA DE-A TRĂI

Învaţă să trăieşti
fără
profesor
E şansa
vieţii
tale
De repetat
repetă
numai
moartea şi nou-născuţii
Noi
ca
şi firul de iarbă
Cu toate

ne doare
Avem
rădăcinile în iad
Şi
verdele
gata
de
catapultare
Costel Zăgan ,POEME DE-APRINS FOCUL

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE